Salut, aceasta este cea de-a treia poveste a mea, dacă nu le-ai citit pe celelalte înainte te îndrum să le citești, sper să-ți placă!

Într-o zi Bogdi mergea pe bicicletă către școală, și noi 4, jucăriile lui preferate Peet, Antonia, Hamti și Will eram în buzunarul lui bleumarin, mai puțin Will care stătea în coșul bicicletei. Toți vecinii de pe imensa stradă a lui Bogdi ne cunoșteau, îi salutam și ei ne salutau în fiecare dimineață, în câteva cuvinte, aveam viața perfectă.

Azi era o zi specială, pentru că era joi, Bogdi cumpără un borcănel de gem care să ne ajungă până luni când mai vine la magazin. Dar la un moment dat, Bogdi a căzut, borcanul s-a spart, iar noi am căzut într-un ciob. Doamna de la magazinul de gem veni rapid să curețe pe jos, noroc că Bogdi ne-a ridicat, pentru că nu mai voiam să mă întâlnesc cu străini prin oraș.

Când am ajuns acasă la Bogdi, ne-a pus pe raftul unde stăteau paharele. Mai exact ne-a pus acolo ca să vedem cum el și mama lui puneau murături.

Când Bogdi a mers la baie eu am alunecat, am crezut că o să cad direct în borcan, dar dintr-o dată am simțit că nu mai cad. Era din cauză că ceilalți mă țineau. Problema cea mai mare era că Hamti a călcat pe locul unde am alunecat eu și au alunecat toți. Când mama lui a scos un castravete dintr-un borcan pentru că era stricat, noi ne-am ținut de el ca să ieșim. Dar când mama lui ne văzuse…

-BOGDI TU NU AI VĂZUT UNDE ÎȚI SUNT JUCĂRIILE?!!!! strigă mama lui

-Păăăi, poate că le-am pus pe un loc alunecos!

-Și asta e o scuză să nu ai grijă de jucării?!

STOP! Înainte să citești ce a spus Bogdi, ascultă aici la mine. Câteodată e bine să spui adevărul chiar dacă altul vine cu o altă părere. Lasă-l pe el să creadă așa cum vrea el, dar tu să spui mereu adevărul.

-Da mamă, așa e cum zici tu, spuse Bogdi urcând scările spre camera lui.

Se aruncă în pat, apoi spuse:

-De ce azi e ziua mea cea mai rea când ar trebui să fie cea mai bună? M-am lovit la picior, nu mai merg la școală și mama m-a certat! O da, și mai aveam și o întâlnire în patru cu colegii.

-Hei Bogdi, nu te îngrijora, te vom ajuta. Am spus eu

-Data trecută v-am pierdut, acum o să vă pun în borcanul cu cerneală și veți veni cu mine.

Chiar m-a luat prin surprindere pentru că i-a luat pe Hamti și Antonia, dar pe noi nu. Îi vârî în borcanul plin de cerneală, îl aruncă în ghiozdan și închise ușa după el. Mai rău decât că am rămas blocați în cameră eram și noi fiecare în borcanul lui. Will zicea că dacă rostogolim borcanele și cădem ele se vor sparge și gata. Dar eu gândeam complet altfel, pentru că dacă borcanele se spărgeau Bogdi se va supăra și ne va arunca.

-Fix pentru niște borcane ne va arunca! A spus Will

ZBUF!! ȚANG!! ȚSSSS! Bogdi intră rapid în cameră și îl văzu pe Will jos.

-Urs turbat! Am așteptat să văd cum faceți dacă vă las singuri și uite! Mi-ați spart Călimara cea Uriașă din poveste pe care am primit-o de la bunicul fix de ziua mea!

Luă sacul binecunoscut cu jucării de aruncat și îl aruncă pe Will acolo. Am încercat să fac tot posibilul să îl salvez dar era prea târziu. Eram deja în buzunarul bleumarin al lui Bogdi.

Eu, Antonia și Hamti eram în buzunar, încercam să născocim un plan ca să-l salvăm pe Will, cel puțin eu și Hamti pentru că Antonia se aranja încontinuu ca de obicei. Încercam să găsim o variantă să ajungem noi în acel sac, doar că, dacă eram răi și ajungeam acolo Bogdi nu o să mai vrea să ne vadă niciodată.

Atunci ne-am gândit la un scripete de care să-l agățăm pe Will, și asta a fost cea mai bună idee . Doar că acum noi ne îndreptam spre restaurantul englezesc unde avea să fie întâlnirea în 4, iar noi trebuia să facem ceva ca să ajungem acasă. Lui Hamti îi veni o super idee. Să găsim obiecte prin restaurant iar din ele să construim un scripete sau ceva de genul ăsta. Am alergat prin bucătărie până când am găsit niște elastice, pe cine păcălesc era o pungă de elastice, și ne-am gândit că putem face o trambulină. Adică legăm patru scobitori ca să facem un pătrat, apoi îi punem picioare, în continuare tot prindem elastice până când se face trambulină! Apoi o trimitem lui Will el sare pe ea noi îl ajutăm iar așa îl scoatem de acolo! Cel mai bun plan !

Am găsit repede un Superglue cu care să lipim scobitorile iar apoi am început să punem elasticele. La final, am testat-o mergea așa cum ne-am imaginat-o la început. Dar pe când să ieșim, o ospătăriță veni lângă noi speriată.

-Aaaaaaa!! Gândaci! Spuse ea foarte speriată.

-Nu suntem gândaci! Încercam eu să îi explic dar era prea târziu, deja eram într-un borcan plin cu o duhoare de castraveți putreziți.

-Peet, cred că rămân fără aer. Spunea în continuu Hamti.

-Știu! Crezi că mie nu îmi e rău?!!!

-Ba da, doar că…….

Doamna deschise borcanul și dădu drumul la un jet puternic de apă.

Bbldbc! Blbac!! Blgbd! Încerca să-mi explice Hamti.

-Balbdoc!!!! Blbdc! Îi răspundeam eu. Nu înțelegeam ce vrea să zică dar vedeam un singur lucru, Hamti împingea tot borcanul ca să cădem de pe masă. Sincer mi se părea o idee bună pentru că azi am fost doar în borcane.

ȚȚSSSSS! Bang! TRRR! ȚÂC!

-Trambulina!!!!!!! Strigă Hamti! În timp ce deja urca scările din beci.

Eu am reușit să trec pe sub ușă dar el…

CRAC! Coaja oului fusese călcată și un gălbenuș umed alunecă pe scările beciului.

-Nu!! HAAAAAMMMMMTTTIIII!!! Am urlat eu

-Nu-i Nimic frate! Ai fost cel mai bun tovarăș! Încerc să intru înapoi în coajă! NU TE PREOCUPA TU DE MINE! Tu doar salvează-l pe Will! Voi reveni! Promit!!!!!

-Pa Hamti…. Am spus eu plângând

-Pa… Se mai auzi o voce palidă

-Trebuie să îmi revin! Am spus e încrezător…

Mă uitam la masa unde stăteau cei 4 prieteni și Antonia care se dădea mare în fața lor.

Oftând mi-am dat seama că sunt singur. Apoi am alergat spre ușa de ieșire din restaurant. Acolo am găsit mini-trambulina.

Am târât-o după mine până afară dar nu mai puteam! Pur și simplu nu mai puteam!  Dintr-o dată am văzut o față cunoscută… Era Ariana pisica pe care am întâlnit-o în mașina de gunoi. A venit să mă salveze!

-Ce mai faci! Miiiaaau!

-Wow! Nu credeam că o să apari.

-Unde sunt ceilalți?!

-Păi Antonia e înăuntru, Will e în sacul cu jucării de aruncat, acum încerc să duc asta ca să îl scot de acolo și Hamti…

-Ce e cu el!?

-Păi e o poveste lungă, dar mai pe scurt a fost spart!

-Cine l-a spart???

-O ospătăriță.

-Atunci mergem să-l salvăm pe Will iar apoi venim după Hamti!

-Ok!

Am stat pe spatele ei cu trambulina lângă mine, dar simțeam că ceva lipsește… Mă gândeam la momentul acela când eram toți 4 pe spatele Arianei, eu încercând să-i dau indicații pe unde să o ia, Antonia care se pieptăna în continuu, Hamti care ne spunea aventurile lui pe marele zid chinezesc și Will cu glumele!

Când am ajuns în casă am dus trambulina până la sacul în care stătea Will.

-Am venit să te salvez!!

-Peet?

I-am aruncat mini-trambulina.

-Sari pe ea și apoi prinde-mă de mâini.

Totul se întâmplă rapid. Când l-am dus pe Will afară a fost plăcut surprins să o vadă pe Ariana.

Apoi întrebă:

-Unde-s ceilalți?

-Păi, Antonia e la restaurant iar Hamti a cam fost … spart.

-Noi ne-am propus că după ce venim după tine îl salvăm pe Hamti, apoi o luăm pe Antonia și ne recăpătăm formula, spuse Ariana.

-Așa să fie! spuse Will încrezător

Când am ajuns la restaurant, am văzut taxiul în care erau Bogdi și Antonia, dar el era cam panicat, cred că ne căuta…

Am intrat în restaurant și am ridicat o mică bucățică din coaja lui Hamti, de lângă ea pornea o urmă umedă. Era Hamti.

Am alergat după urmă, urma ducea până în stradă iar apoi pe stradă continuă.

-Mamă ce departe a ajuns! spuse Will

După un timp am văzut o coajă de ou care se târa.

Ariana o ridică.

-Hei Hamti! Strigă Will

Hamti se întoarse pe o parte și oftă.

-E prea obosit să vorbească! am spus eu

Împreună l-am pus în coajă și apoi am potrivit bucățile iar la final Ariana linse oul ca să se lipească bucățile.

Hamti era atât de palid încât abia se mișca. Când se agita prea tare mâna moale a lui Will îl calma.

Hamti își reveni, fix când am ajuns în fața casei lui Bogdi. Ariana intră în curte, Bogdi a întrebat:

-Tu trebuie să fii Ariana, Peet mi-a povestit despre tine! Uite acolo în spate ai tu un culcuș. Îți pun imediat niște mâncare și niște apă, zise Bogdi vesel.

-Prieteni!! V-am căutat peste tot! A spus Antonia

-Păi am avut niște probleme, hai! Urcă sus! Am spus eu.

Și așa ne-am reunit!