Bună! Mă cunoașteți deja, nu? Dacă nu, eu sunt Peter sau Peet și aventurile mele te vor distra pe cinste!

Bogdi era la mare, eu și Antonia tot săream în apă (adică Bogdi ne arunca), Hamti se speria la fiecare val și mergea pe șezlong (adică pe o carte), iar Will se chinuia să își scoată corpul de sub nisip.

Într-o zi am fost la delfinariu unde am vorbit cu un delfin. Nu știu dacă lumea înțelegea, dar nu contează. El a spus că va fi eliberat în mare chiar a doua zi, dar nu a vrut să îmi spună mie și Antoniei unde. (Am zis doar de mine și de Antonia din cauză că băieții erau în camera de hotel).

În dimineața următoare a fost din nou o zi călduroasă în care am tot stat în apă. După o vreme, l-am auzit pe Rony delfinul. Bogdi ne-a pus în mini-săculețul de la colierul lui cel nou, cumpărat de la delfinariu (gândiți-vă că în săculeț intră cu totul 2 figurine Lego) și a înotat până la Rony.

L-am întrebat dacă e liber și a zis că da, era liber!!! Am înotat împreună cu el o vreme până când a venit un val imens! Atunci ne-am pierdut de el și abia am rezistat în săculeț. Norocul nostru a fost că Bogdi știe să înoate bine și nu ne-am înecat.

Acum vine o parte cam rea. Nu știu dacă vei rămâne calm și liniștit așa că, pregătește-te pentru următoarele secvențe!

Dar timpul trecea greu și nu prea știam ce să facem. Cu cât ne apropiam mai tare de mal părea că se îndepărtează.

După un timp am început să auzim niște mormăieli. Bogdi zicea că nu sunt decât în capul nostru, dar noi știam clar că acela era un rechin! Era exact un rechin care avea un stăpân. Nu vezi asta prea des.

În următoarele momente venise furtuna iar noi eram legați de spatele rechinului! Când ne-am revenit în fire, eram undeva unde soarele ardea foarte tare, lângă o peșteră, iar înăuntru părea să fie un rege rechin. Rechinul de pe tron spuse:

-I-ai prins Tomas? întrebă el cu o voce groasă.

-Da i-am prins, arată-le Benjamin! spuse domnul care părea acum a fi un prizonier.

Rechinul se întorsese cu spatele ca să se vadă că eram noi pe el. dar lui Bogdi îi veni o idee, să ne prefacem adormiți.

-Hei!! Sunt morți!! Cum ai putut face asta? Ți-am zis că puștiul acela vorbește cu jucăriile și asta nu vine de la sine!! Sigur are un obiect prețios cu care face asta! Trebuia să ne învețe cum să îl folosim!! Dacă reușeam să vorbim cu jucăriile, le făceam sclavele noastre iar apoi cuceream lumea!! spuse regele.

Bogdi se tot gândea la asta, pentru că el nu ne-a văzut pe noi vii niciodată, doar în imaginația lui, apoi văzu pe jos un talisman de culoarea smaraldului. Încercă să ajungă la el, dar căzu în apă și începu să se scufunde.

Regele Shark, cred că așa îl chema, începu să strige o vrajă care suna așa:

-MALGERION FLUVIUS REMOS!

Nu știam ce se întâmplă până când apa începu să se transforme într-un fluviu care ne atrăgea în jos, sincer nu e mare diferență între asta și faza cu mașina de spălat…..

Cea mai rea parte era că din cauza presiunii, săculețul se rupse și noi cădeam către fund.

Bogdi, nu mai putea rezista sub apă și ieși la suprafață, dar nemiloșii rechini au început să îl atace și nu știa ce să facă. Văzând talismanul scufundându-se, înotă mai repede ca un pește și prinse talismanul în mână. În câteva secunde îi crescură aripi de pește, și pieliță între degete, apoi primi o coroană și un toiag cu un diamant albastru în vârf.

Pe regele Shark îl trecură toți nervii iar ochii i se înroșeau. Imediat începu să înoate după Bogdi, care înota atât de repede încât ne-a prins și pe noi din urmă, iar apoi ca prin magie un banc de rechini veni lângă regele Shark.

Dar Bogdi știa ce are de făcut. Spuse primele cuvinte care îi veniseră în minte adică:

-RASON MODANOS DEFINAOS!

Și un banc de delfini apăru în spatele lui. Regele și echipa lui înotau înspre noi iar noi înotam înspre iei, și dintr-o dată: BUM!

-Peet, ce cauți tu în urechea mea la 7 dimineața, mai trezit dintr-un vis super-tare cu rechini.

-Stai, chiar era un vis? Atunci de ce m-am chinuit să le povestesc oamenilor atât de mult.

-Unu la mână, tu chiar vorbești? În vis asta se întâmpla dar credeam că e doar în mintea mea.

-Nu-nu, eu chiar vorbesc, la fel ca celelalte jucări din camera ta, ca și Cubi cubul Rubik sau Dama Kendama. Chiar și Remi sticla de maioneză pe care ai desenat-o la 3 ani, de fapt chiar toate jucăriile din camera ta!

-Super, dar am uitat să îți zic că dacă nu te agitai și nu urlai așa de tare în urechea mea poate visul continua, eu mai dormeam iar tu puteai povesti în continuare ai înțeles?

– Da, am înțeles.

Sper că ți-a plăcut visul lui Bogdi și nu uita te mai aștept și cu alte povești, paaa!!!!!